Îmi treceau prin minte momentele grele ale
prietenilor mei apropiați. Deși acționezi ca un adevărat creștin atunci,
sacrificând orice pentru a-ți ajuta apropiații, în ungherele memoriei tale de
om educat în stilul unui –working class hero-
, ascunzi monștrii satisfacerii. Sunt iuți , nu-i poți opri să-i
analizezi, să vezi ce pitulă ei la spate. Nu știi de ce cu o fracțiunea de
secundă înaintea unei compătimiri extravagante , apar și atunci vinovăția aia
moștenită de la mamă îi sperie. Complexitatea sistemului pe care stadiul
actual al evoluției ți-l bagă pe gât, îți multiplică stările afective ajungând
la un moment dat să uiți cine ai fost și ce ai vrut la început înainte să
cunoști. Bine, aici omul drept, un cathar
get beget ar răspunde simplu
- Indiferent cât de multe gânduri
deșarte trec deasupra capului tău , important e să nu le lași să-și facă
cuib. Dar atunci cum poți admira embrionul?. Cred că în spatele fiecărui sfat părintesc ,
adultul matur conștientizează că face asta doar pentru a se disculpa mai târziu
de orice vină. Cel mai greu e să-ți imaginezi răul, mixtura în care
discernământul moare. Dacă ploaia e binele pentru plantă atunci răul ei e
soarele, sunt siamezi . Începusem din anul întâi să mâzgălim pereții camerei de
cămin cu citate. De multe ori stăteam holbându-ne la operele noastre visând cu
ochii deschiși. Uneori le foloseam pe post de afrodiziac colegelor de cămin
sensibile pe care le inițiam în
cunoașterea minuțioasă a răului și a binelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu