Suburbia

Toți din jurul meu parcă înnebuniseră. Mă trezisem  într-o lume deformată, goală . Doi rotofei în vârstă fredonau morți de beți  versuri încâlcite ce păreau a aparține unui cântec vechi- Căpitane de județ. Un polițist aflat la câțiva metri mai încolo, tocmai oprise un șofer și îi explica să se întoarcă cu actele complete și cu cele doua foi lipsă de 100 de roni . Toți erau egoiști azi. Un altul primea cuminte câteva picioarele-n burtă. Nimeni nu se sinchisea să intervină,treceau se uitau pănă-și rupeau gâtul și atât.  Fiecare părea bine spilcuit dar ochii îi erau duși pe alte meleaguri.Câțiva copilandri, probabil nu terminaseră încă clasa a 8-a, abia se țineau pe picioare.Aveau fețele roșii și ochii împăienjeniți. La balconul de la 1 din blocul turn țipa unul de mama focului –Curva dracului! În timp ce arunca boarfe murdare pe geam. Vlăjganii se săturaseră de dat picioare și răscoleau  încercând să găsească ceva prețios. O țigancă cu doi puradei oprea trecătorii cu un ceas Phatek Philippe pe care-l lăsa de la 500 de euro la 100 de roni. Era un adevărat bâlci pe bulevard.  Din birtul " Snak" înghesuit între alte 2 bodegi ieșeau clienți îmbrăcați gros cu haine largi,grețoase. Mâncau semințe și scuipau tacticos ca și cum planurile lor de a mai jegmăni vreunul de rom nu erau mai prejos decât cele ale lui Dumnezeu  atunci când a creat lumea asta.  Câțiva mujici trăgeau un căruț plin de fier vechi încetișor  în ritmul golirii petului de bere, înjurându-se. Mă-ntrebam : Am stat atât de mult timp închis? Se transformaseră toți? Nu vedem unul normal, îl căutam.. Dintr-un BMW coboară altul nervos cu mâna pe cuțit  gata să ia viața celui ce îndrăznise să-l depășească. Oamenii aveau nevoie de război, revoluții, ei așa au fost învățați, cel puțin așa lăsau impresia..Viciile lor erau scumpe.  O femeie mai mult dezbrăcată  chema fiecare mașină să treacă prin ea. Blocurile mergeau toate în aceeași direcție, orașul se muta din loc. Ciorile croncăneau mulțumite de toată agitația asta.Știau că va rămâne ceva și pentru ele.  Elefanții treceau nestingheriți printre mașini. Prezența lor potolise întregul dezmăț, omul uitase de existența namilelor . Circul se muta odată cu orașul.

- Dă-te mai încolo nu sta în mijlocul drumului ca idiotul! Eram trântit la pământ. El părea cel căutat,omul normal, de ce se purta așa?  Costumul său valora cât tot ce am cheltuit eu până atunci. Era deajuns. Zdrențele ce le aveam pe mine stârneau repulsia tututor.Vedeam asta acum în ochii lor. Mă gândeam la minciunile cu care ne-mpuiau capul la școală:nu haina face omul..Bubuitura a fost atât de puternică încât întreaga lume se topi în câteva clipe. Știam că dacă eu închid ochii și ea dispare pentru totdeauna, așteptându-mă să mă-ntorc cândva.