Aproape de fiecare dată înainte să adorm , bunica îmi făcea
crucea de la creștet la piept și șușotea Tatăl Nostru. Glasul mijit avea atâta
forță la cei 7 ani ai mei încât mă învăluia într-o lume mistică, hipnotică,
într-un fel de transă plăcută .Eram înfășurat într-o mantie a purității,
dreptății și a celor mai nobile idei născute odată cu pământul. Acum peste ani,
când privesc cu ochii cosmopoliți, perfizi, ambițioși și lipsiți de orice
scrupule , îi umezesc puțin și mă mint că eu am rămas la fel. Îmi fumam atât de violent țigara încât
aproape îi rupsesem filtru. Vroiam să fac o literă din el de dragul copilului
nesătul din mine dar mă plictisea ideea.
Așteptam deja de 3 ceasuri și, iar Liri nu-și făcuse apariția. Avusesem
timp să mă împrietenesc cu domnul într-o continuă mișcare de lângă mine. Ca de
obicei nerezistând tentației îmi luasem masca unui confident ce știe să
asculte, un fel de Freud pe banca din parc și-l silisem cumva să-mi spună
întreaga sa viața tumultoasă. Fiecare avem filmul nostru aparte, deosebit.
Fusese căsătorit de 4 ori. Trecut de 40 de ani, fumător și alcoolic împătimit
nu regreta nimic. Prima lui soție murise la nașterea singurului fiu. Cea de a
doua îl prinsese cu soră sa mult mai tânără-n pat la două zile de la nuntă. Iar
ca drept răzbunare cea de a treia după 5 ani de concubinaj plăcut și mediocru,
atunci când hotărâseră data nunții, după seara burlăcească , el se trezise
într-o cameră de hotel cu Cami pe
jumătate goală iar ea era deja într-un tren spre V.... Mai târziu aflase că se-ncurcase de ceva timp
cu un basarabean, având gemeni un an mai târziu. Karla cea de pe urmă era o
femeie supusă, cum puțini bărbați aveau norocul să-ntâlnească, așa spunea chiar
el. Numai că alcoolul îl îndobitocise în asemenea hal încât aproape o dată pe
lună la început , apoi în fiecare săptămână o bătea. La început fusese doar un
împins, apoi palma, capul în gură ,spre sfârșit se lăsase și cu picioare. Acum
era în spital. Iar după o sticlă de coniac tremura de spaimă și de rușine. Era
lamentabil. Genul de oameni ce par atât de prietenoși la început dar
te-ngrozesc cu miriade de vicii unele mai grețoase decât altele. Era clar Liri
nu mai vroia să audă de mine. Probabil că plecată atât de mult timp la
facultate găsise pe altcineva. Dar de ce nu avea curajul să-mi spună?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu