În lumina din parc,
redescopăr viața
după pereții
albi de lapte
,tăcuți.
Copii uriași se
cheamă la joacă, trezesc
leagănele din
fața bisericii.
Femei tinere
aleargă cu
pruncii țipând de
bucuria primelor raze.
Cascade de oameni
se-nfășoară în jurul meu,
drumul e scurt.
La colț
muncitorii mustăcioși par triști ,așteptând o nouă
aromă șușotind să nu trezească
șirul de furnici
ce iese din birt.
Sunt prunc apoi muncitor,
Bețiv pierdut în șirul de furnici,
Ajung acasă,
drumul e scurt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu