Fum

Zidurile se-mpreună cu norii,

 Orașul devine o pată murdară,

La margine, satul trezește pădurea,

O toacă grăbește altarul.

Străzile pline de oameni te strigă!

Tristețe albastră.

Bătrânii șușotesc fără răbdare,

Tu le oferi doar milă!

Înaripată aprinsă de dor

Cu pene de foc ,

Ascunsă sub nor.

Totul e fum.

- Adio! țipă femeia cioplită din piatră,

Te răstești la vânt ca un zmeu,

În zadar! Pasărea doarme.

Primăvară strănută ușor,

Ploaie și fum.