Cerul se
răzbună pe oameni,
Gândurile-s tunet,
Norii îmi arată destinul,
Dansez eu, cătunul murdar,
Tu, ploaia și
Răsuflarea lipită
de geam.
Înger pictat într-o
grabă,
Munții buzelor,desenați pe o sticlă,
Cătunul îți intră-n casă,
Lumea e noua ta armă
Iar eu frunză veștejită.
Mă vânturi la prima suflare,
Mă adulmeci c-un vis,
Regină perfidă pe o tablă de sah,
Pionul tău veșnic, alb am rămas.
- Nu mai cânta ca nebunul! țipă femeia trecută de geam,
Căruntă și ea ,uitată de ploaie,
Crasnic pictat în uleiul amar,
Piesele cad ,
tabla transpiră rugină,
Pionul uitat în plasa de sârmă,
Bătrânul murdar, desenat la ieșirea din ocnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu