De fiecare dată
când ies din intersecția
Coapselor tale,
Mă simt așa ca un
dulgher
Fără job și o
para chioară.
În stație aștept
paișpele și nu mai vine,
Mânze senile
aleargă dezbrăcate pe sub pleoapă
Iar tu râzi
cabalin pe sub masă.
Ușile strivesc ultimele
fese
Eu nu mă mișc
Și nici tristețea n-o las să-mi scape.
Preget și mă
sinchisesc ca o mâță
La florile tale
Nor fără vlagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu